Nu stiu de ce pentru tine, Matei, ora mesei este mereu o corvoada. Cand fratiorul alearga entuziasmat si curios catre farfurie, pe mutrisoara ta se citeste disperarea. Aoleuuuuu, iar la masa!!!! Sunt extrem de rare momentele in care te-am vazut mancand ceva cu placere, paste de cele mai multe ori. Nu putem trai insa doar cu paste asa ca ma lupt sa-ti ademenesc incapatanatele papile gustative si cu alte mancaruri.
Saptamana trecuta am facut o ciorbita acra cu multe legume si verdeata, majoritatea din curtea bunicilor. Ne-am asezat cu totii la masa. Tudor savurase deja singur cateva linguri dar tu te uitai lung la farfurie cu disperare si dezgust. Eu ma straduiam eroic sa nu-mi pierd cumpatul. Dupa o foarte lunga asteptare, te decizi sa plimbi lingura prin ciorba. Simt cum ma invadeaza o raza de speranta care dispare insa brusc atunci cand iti aud intrebarea retorica "De ce trebuia sa pui si trifoi!!!???". Pescuisei un leustean taiat putin mai mare si te uitai la el scarbit. Se pare ca nici "trifoiul" nu mi-a adus norocul de a te convinge sa mananci singur si cu placere.
:)))) M-am amuzat copios mami! Sunteti un adevarat povestitor! Poate ca pentru Matei mancarea nu-i atat de importanta si nu e nevoie sa fie exaltat atunci cand o vede...Intr-adevar este mai "selectiv" cu privire la diversitatea acesteia, insa pentru el pare suficient ceea ce cunoaste si-i place.Cel putin asta se vede prin ochii mei...o accepta,o amesteca bine,apoi o serveste singur(fara ajutor,doar ce-i drept cu multe explicatii)avandu-i alaturi pe colegii sai(care poate si ei gandesc acelasi lucru :)))).
RăspundețiȘtergere