De ce? Ca in orice iubire, nu-i loc de logica aici. Mami il iubea si atunci cand nu voia sa iubeasca. El e aventura vietii ei inceputa intr-un magic Ajun. E printul venit calare sa o salveze de nonsens. In ochii lui, mami a vazut, intr-un moment de lucida visare, ochii vostri. De atunci crede in Mos Craciun. Da, dragii mei, dincolo de bombanelile administrate, de rutina cotidiana si de stresul iminent, mami il iubeste pe tati. Poate nu asa cum ar merita, poate nu suficient de mult sau de putin cat sa taca uneori. La doze, avem o viata sa lucram. Mami il iubeste cu ratiune si pasiune, constructiv si distructiv, calm si cu nabadai, mereu altfel cat sa nu se plictiseasca.
Il iubeste cum stie ea mai bine sa iubeasca, pentru privirea lui cand v-a vazut prima oara si pentru cum se uita la voi in fiecare zi. Pentru tatal care este si pentru cel care se straduie sa fie. Fara el mami n-ar fi constientizat nevoia de voi si ar fi cautat si acum sensul unui Ajun pustiu.
Cam genul asta de iubire
Cam genul asta de iubire
