Tudor, nu te adusese demult Doamna Barza si abia ti se limpezise privirea ca sa vezi mai clar cine si ce te inconjoara, cand ai inceput sa razi. Abia daca aveai doua luni in momentul in care ne-ai oferit primul tau zambet constient incalzind o zi din toi de iarna. Si de atunci, aproape de fiecare data cand ne vezi, ne faci acelasi minunat cadou. Adormi zambind, zambesti cand te trezesti si o tii asa intreaga zi. Esti avid de compania cuiva caruia sa-i impartasesti veselia. Fratiorul este preferatul tau. Indiferent ce-ti face sau ce-ti spune, tu razi. Atata timp cat ai pe cineva care-ti place alaturi, suficient laptic in stomacel si un scutec curat, esti tot numai un zambet. Tu stii instinctiv si ai venit sa ne spui si noua ca secretul marii fericiri este in armonia lucrurilor mici.
