Undeva, acolo unde capcaunii fura lapticul si ambulantele, dar o forta magica aduce mereu laptic pe saturate si ajuta oamenii la greu, unde exista blocuri gri, dar fermecate, si casute din povesti, acolo, traiesc doi baietei care stapanesc o lume, lumea Bacilor.
vineri, 10 august 2012
Tu, dor de dans!
Cum rasuna in difuzoare o melodie mai ritmata, carutul incepe sa se miste si in aer apar doua manute care parca incearca sa prinda undele sonore. Tudor, baietel haios plamadit din bucurie, tu esti micul dansator care vaneaza zambetele trecatorilor. Nu stim prin ce miracol al geneticii a ajuns ritmul in sangele tau. Nici eu, nici tati nu ne-am simtit niciodata in largul nostru pe ringul de dans. Mi-ar fi placut sa ma pot lasa cu dezinvoltura in voia muzicii, sa ma invete cineva cum sa fac asta daca instinctul nu ma ajuta. Nu s-a gasit insa un profesor cu atata har. In cazul meu, teama de ridicol a invins si, de cele mai multe ori, am ales sa ma bucur de muzica static. Atunci cand turma ta danseaza, nu e o alegere care sa-ti ofere satisfactii. Inca mai simt gustul amar al frustrarii de a nu fi una dintre oitele dansatoare. In concluzie, baietii mei, voi veti beneficia de cateva cursuri de dans. Suficiente cat sa va dea increderea care mie mi-a lipsit. Matei, tu mi-ai promis ca, atunci cand vei creste suficient de inalt, vom dansa impreuna "cel mai frumos tango din lume". Pana atunci vreau sa stii ca oricum, alaturi de voi, mami danseaza dansul vietii ei pe o muzica perfecta, numai a noastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)