Sarbatorile vin!

La fel ca anul trecut, si ca acum doi ani, ca o rutina draga ce ne scoate din rutina, vin Sarbatorile! Mi-e dor de mirosul cozonacilor fierbinti, de vinul dulce, fiert cu scortisoara, de luminite si beteala, de freamatul pregatirilor, de asteptarea din Ajun, de copilarie.  De-un dor ca asta as vrea sa va molipsiti si voi si sa-l dati mai departe. 

Dragii mei, nu mai stiu daca fericirea miroase a Craciun sau Craciunul a fericire. Nici nu mai conteaza. E bucuria simpla, probabil ereditara, de a fi unii cu altii, de a ne desfata, in tihna, cu bucate si povesti. Gustul mancarii e mai mereu acelasi iar povestile se repeta de cele mai multe ori. Asa suntem noi acasa si in siguranta, oriunde ne-am afla. Asa suntem noi!
Imi doresc enorm ca si voi sa va bucurati de viata pe indelete si cu toate simturile. Sa va placa sa mancati, sa vorbiti, sa iubiti...Sa va gasiti fiecare masura, dar sa aveti si harul de a intelege cat de saraci sunt cei ce mananca doar de foame si cat de pustiu e drumul celor care se grabesc. 

De ce il iubim pe tati?

De ce? Ca in orice iubire, nu-i loc de logica aici. Mami il iubea si atunci cand nu voia sa iubeasca. El e aventura vietii ei inceputa intr-un magic Ajun. E printul venit calare sa o salveze de nonsens. In ochii lui, mami a vazut, intr-un moment de lucida visare, ochii vostri. De atunci crede in Mos Craciun. Da, dragii mei, dincolo de bombanelile administrate, de rutina cotidiana si de stresul iminent, mami il iubeste pe tati. Poate nu asa cum ar merita, poate nu suficient de mult sau de putin cat sa taca uneori. La doze, avem o viata sa lucram. Mami il iubeste cu ratiune si pasiune, constructiv si distructiv, calm si cu nabadai, mereu altfel cat sa nu se plictiseasca.

 Il iubeste cum stie ea mai bine sa iubeasca, pentru privirea lui cand v-a vazut prima oara si pentru cum se uita la voi in fiecare zi. Pentru tatal care este si pentru cel care se straduie sa fie. Fara el mami n-ar fi constientizat nevoia de voi si ar fi cautat si acum sensul unui Ajun pustiu.
Cam genul asta de iubire

In albastrul Marii Negre

Ce am facut noi in prima jumatate a lui septembrie 2012???!!! Am mers iarasi la mareeee, in Mamaia noastra plina de ifose si praf. Din fericire, insa, Marea Neagra e albastra chiar si acolo. Ai dreptate, Matei, probabil cei care au botezat-o nu au vazut-o decat noaptea pentru ca doar atunci e neagra. Saracii, habar n-au avut cata culoare au pierdut! 

Noi am avut noroc. Poseidon a baut aproape in fiecare dimineata o cafea buna, mult mai buna decat mami, si, binedispus, ne-a facut cadou o mare calda si limpede cu valuri perfecte. Asa ai concluzionat tu, Matei, si atunci ne-am explicat si noi vremea fara cusur. 

Nu inteleg de ce la noi sezonul estival incepe mai tarziu decat la vecini si se termina mai devreme. Cu primul ceas al lui septembrie, "antrepenorii" de sezon incep sa-si stranga acareturile, vizibil deranjati de cei care au indraznit sa vina la mare dupa ce le-a expirat lor contractul de inchiriere. Noi i-am ignorat cu succes si zilele au trecut ca valurile marii noastre de toamna timpurie, linistite si asemanatoare. Spre final, eram aproape singuri in colorata statiune mioritica. Perfect!  Mai multa mare pentru voi, pentru noi!  Pana acum nu am descoperit multe lucruri care sa va placa asa de mult cum va place apa.

 Tudor, cum era de asteptat, si tu te-ai indragostit de mare si i-ai spus la plecare un dulce si gesticulat "Pa, pa!".

Logic!

Intr-o zi, eu eram un extraterestru ratacit prin zona iar tu, Matei, ma puneai la curent cu obiceiurile pamantenilor. Redau un fragment:

Eu- Ce mananca oamenii??? 

Tu- Pepeni

Eu (cu ceva emotii...) Si cum se inmultesc? 

Tu- Pui boabe mici, le uzi si ies pepeni.

Bombonele cu dragoste

Sunt convinsa, inca din adolescenta, ca zaharul este sursa mult prea multor rele ca sa-l putem consuma cu detasare. Eu incerc sa ma cenzurez pe cat posibil, dar pentru voi, baietii mei, pentru toti trei, gustul fericirii este dulce. Tati are mai mereu un stoc dulce si nesanatos consumabil cu precadere noaptea. Tu, Matei, ai sari bucuros peste mese de dragul desertului, singurul pe care il mananci fara ajutor, cu eleganta si dexteritate. Tudor, tu deschizi gurita larg, mult mai larg, atunci cand mancarica are un fruct. 

Cum voi sunteti dependenti de dulce, iar eu de zambetele voastre, tot incerc sa gasesc variante mai sanatoase ale multiubitului desert. Zilele trecute, Matei, ti-am adus mandra trei bombonele sanatoase si aratoase, facute de mami din fructe uscate, cu multa, multa dragoste. Cum le dadusem generos prin nuca de cocos, semanau cu bombonelele Raffaello al caror fan declarat esti. Foarte incantat ca de data asta primesti trei, nu una cum erai obisnuit, ai muscat din creatia mea gastronomica si te-ai schimbat brusc la fata. Ai terminat eroic bombonica inceputa si chiar ai spus ca e buna ca sa nu ma superi. Apoi, cu o mutrisoara matura si sfatoasa, m-ai luat in brate si mi-ai soptit "Mami, totusi data viitoare sa nu mai pui atata dragoste, da?!". 

Tu, dor de dans!

Cum rasuna in difuzoare o melodie mai ritmata, carutul incepe sa se miste si in aer apar doua manute care parca incearca sa prinda undele sonore. Tudor, baietel haios plamadit din bucurie, tu esti micul dansator care vaneaza zambetele trecatorilor. Nu stim prin ce miracol al geneticii a ajuns ritmul in sangele tau. Nici eu, nici tati nu ne-am simtit niciodata in largul nostru pe ringul de dans. Mi-ar fi placut sa ma pot lasa cu dezinvoltura in voia muzicii, sa ma invete cineva cum sa fac asta daca instinctul nu ma ajuta. Nu s-a gasit insa un profesor cu atata har. In cazul meu, teama de ridicol a invins si, de cele mai multe ori, am ales sa ma bucur de muzica static. Atunci cand turma ta danseaza, nu e o alegere care sa-ti ofere satisfactii. Inca mai simt gustul amar al frustrarii de a nu fi una dintre oitele dansatoare. In concluzie, baietii mei, voi veti beneficia de cateva cursuri de dans. Suficiente cat sa va dea increderea care mie mi-a lipsit. Matei, tu mi-ai promis ca, atunci cand vei creste suficient de inalt, vom dansa impreuna "cel mai frumos tango din lume". Pana atunci vreau sa stii ca oricum, alaturi de voi, mami danseaza dansul vietii ei pe o muzica perfecta, numai a noastra.

Stai, mami, linistita!

De ceva vreme, afara totul frige. In disperea de a ne racori, am apelat si noi, ca tot omu' modern, la aerul conditionat. Tati e fericit sub racoarea lui, dar pe mami o ia o durere de cap... Oricum, rau cu aerul conditionat, dar si imposibil fara. In acest context, astazi de dimineata am avut senzatia ca te-ai trezit mai fonfanit, dragul meu Matei. Te-am intrebat daca nu cumva "vorbesti pe nas". Tu, cu mutisoara aceea grava pe care o iei ca sa ma linistesti cand ma precipit, mi-ai raspuns: "Nu, mami, vorbesc pe gura, stai linistita!" Si mami s-a linistit. 

Cavaleri in lumea capcaunilor

Aseara am fost si noi sa ne luptam cu un Capcaun. Am asteptat racoarea serii si am mers in formatie completa sa ne exercitam dreptul de a demola ce gresit am construit cu opt ani in urma. Da, iubitii mei, atunci am ales gresit.  Dintre multe si pestrite rele, am ales un capcaun maruntel, glumet si guraliv care promitea sa se lupte cu cei din lumea sa. Asa s-a cocotat la castel, langa borcanul cu miere si punga cu galbeni, un nene care nu stie sa se scuze, sa se retraga sau sa spuna simplu si elegant "multumesc, la revedere!". Un nene caruia i se fac betisoare de urechi pe comanda, cu vata doar la un capat. De ce? Mami, habar nu avem. Dar demult nu ne mai explica nimeni nimic. Este si el asemeni tuturor mitocanilor isterici care ajung in fruntea turmei in urma unei revolutii sau a unei sile colective. El, din sila, a ajuns acolo sus. Atunci, din dorinta de a gasi un calau pentru ceilalti capcauni, ne-am pricopsit cu un bufon malitios. Acum, nu am votat pentru ceilalti care poftesc la ciolan, ci doar impotriva lui! Impotriva nesimtirii, a ignorantei si a celor carora "li se cuvine". Tu, Matei, ai fost dezamagit ca nu poti zdruncina la propriu, macar putin, tronul de care se tine disperat amintitul capcaun. Din pacate, se pare ca nici mami nu poate, nici tati...Nu pot multi, multi ca noi. Tudor, tu, ai ras de noi, de ei, de tot.
Poate toate astea vor disparea odata, ca vraja abatuta asupra Frumoasei adormite, si voi veti alege, cand va fi sa fie, numai dintre mandri cavaleri.

Fericirea e Acasa sau acasa e unde-i Fericirea?

Pentru mine acasa nu e in Berceni, sau in Militari, sau in Vitan sau la Gostilele sau cine stie unde altundeva... Acasa este unde suntem toti. Unde va rasuna glascioarele, unde miroase a voi, unde vrem sa fim, unde ne e bine. Ne-am tot mutat in ultimii ani si cu tot stresul iminent unei deplasari, exista si parti bune. Poate asa voi veti invata sa iubiti vazduhul mai mult decat colivia. Asa veti fi mai deschisi posibilitatilor si implicit, oportunitatilor. Noi va vom oferi fiecaruia un cuib, o alternativa, suntem datori sa o facem. Voi veti alege insa unde e ACASA.

Tudor zambeste, si zambeste, si zambeste...

Tudor, nu te adusese demult Doamna Barza si abia ti se limpezise privirea ca sa vezi mai clar cine si ce te inconjoara, cand ai inceput sa razi. Abia daca aveai doua luni in momentul in care ne-ai oferit primul tau zambet constient incalzind o zi din toi de iarna. Si de atunci, aproape de fiecare data cand ne vezi, ne faci acelasi minunat cadou. Adormi zambind, zambesti cand te trezesti si o tii asa intreaga zi. Esti avid de compania cuiva caruia sa-i impartasesti veselia. Fratiorul este preferatul tau. Indiferent ce-ti face sau ce-ti spune, tu razi. Atata timp cat ai pe cineva care-ti place alaturi, suficient laptic in stomacel si un scutec curat, esti tot numai un zambet. Tu stii instinctiv si ai venit sa ne spui si noua ca secretul marii fericiri este in armonia lucrurilor mici.

Fila din "Sa fie scris"

Baietii mei, simt ca avem tot timpul din lume dar daca absurdul ar indrazni sa se intample, sunt cateva lucruri pe care vreau neaparat sa vi le spun.

• Firesc, logic, matematic chiar, NOI, mami si tati, va datoram totul. Va datoram sprijin neconditionat, siguranta, viitor si infinite optiuni. Voi sunteti alegerea noastra matura si constienta. Sunteti "pofta ce-am poftit", supremul rasfat al vietii noastre. Voi ne-ati transformat din copiii cuiva, in PARINTI. Ne-ati implinit, ne-ati completat. Nu va rugam decat sa va lasati copiii sa faca acelasi lucru pentru voi.
• Noua nu ne datorati nimic. Nu vrem sa treceti prin sabloane, sa atingeti tinte de noi prestabilite si sa ne fiti toiag. 
• Promitem sa nu incercam obsesiv sa ne oglindim in voi, desi vom zambi mandri atunci cand ne vom regasi ocazional.
• Nu trebuie sa ne fiti alaturi mereu de Sarbatori, dar vom incerca intotdeauna sa va atragem cu miresmele, gusturile si obiceiurile cultivate strategic inca din copilarie :). Sper ca ne veti ierta incercarea de manipulare, dar numai langa voi e Sarbatoare. 
• Daca printr-un nefericit destin ne vom pierde limpezimea mintii,  nu sunteti datori sa va tulburati viata cu noi, exista personal calificat si platit pentru asta. Cu voi vrem sa ne impartim tineretea, sanatatea, lumina, bucuria.
• Stim ca ne veti depasi, ne bucuram ca o veti face, dar ajutati-ne sa tinem pasul cu voi ca sa nu va plictisim. Noi ne vom stradui constant sa va meritam respectul. 

E doar o fila din "Sa fie scris", avem tot timpul pentru alte file.

Mami, ce zambet frumos ai!

Matei, asa cum spune si tati cu al sau calm detasat, tu semeni cu mami. Esti instinctiv, intens si furtunos. Te aprinzi ca un foc de paie si  este greu sau imposibil sa-ti scoata cineva din cap ultima idee care te-a fascinat. Atunci cand te dezlantui, "NU" este pentru tine o forma fara fond, un fel de interjectie lipsita de sens care te acompaniaza ritmic si pe care ai invatat sa o ignori. Fireste ca atunci "ma scoti din minti, ma innebunesti", vorba poetului. Intr-un astfel de moment, mami te-a rugat cu un ranjet vecin cu isteria sa incetezzzzzzzzi. Si, mare minune, ai incetat ca lovit de o revelatie. M-ai luat in brate fermecat, te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus ca am cel mai frumos zambet din lume. Se pare ca ti-a placut sincer grimasa, deoarece la ceva ore dupa incident m-ai intrebat daca pot sa-ti mai zambesc asa, ca atunci cand zgariai peretii apartamentului nou unde stam provizoriu cu chirie. Mami, sper sa te dezamagesc de data asta si sa nu-ti mai zambesc niciodata asa! Yoga o ajuta?

Opincile Bacilor

Orice forma de reclama este pur intamplatoare.

Un micut prietenos

Tudor, "micut prietenos", asa te alinta fratiorul si are mare dreptate. Multumesc pentru ca esti o minune de copil, pentru ca dormi aproape toata noaptea, pentru ca poti sta linistit cu orele atras de un carusel sau atent la BebeTv, pentru ca ne daruiesti un zambet perfect de fiecare data cand ne vezi. Doamne, ce zambet! Era si singur suficient sa-ti multumesc o viata intreaga!

Tati, eu cand eram mic...

Matei, copil zglobiu cu par balai, esti mai mereu pus pe sotii. Pare-se ca linistea ta se hraneste exclusiv cu atentia celor din jur. Cum simti ca aceasta atentie nu mai graviteaza in jurul tau, cum declansezi o furtuna. Atunci, toti te rugam sa fii cuminte, unii cu tact, altii fara. 
Dar tu CU MINTE ai fost inca din fragede inceputuri, cu mintea de a obtine ceea ce-ti doresti. Intr-unul din momentele tale de agitatie, tati, cu o aliura foarte serioasa, decide sa-ti dea o pilda din propria-i pruncie. Conversatia a decurs dupa cum urmeaza: Taica-tu: Tati, eu cand eram mic.../ Tu: Faceai baie intr-un ibric/ Taica-tu (incercand eroic sa ramana grav): Nu, tati, eu cand eram mic.../ Tu: Erai fata?! Moment in care mami, care era in hol, nu si-a mai putut stapani hohotul de ras. Nu stim de unde ai mostenit umorul. Poate asa era tati cand era mic...

Tu, dor de shopping

Tudor, ieri ai fost la prima runda mai serioasa de cumparaturi cu mami, nasa si matusica, puse in ordinea in care s-au alaturat spontan grupului. Cu ochii tai mari si verzi, asa de verzi cum mi-a promis tati ca or sa fie, ai inventariat calm si eroic pentru breasla barbateasca, colectiile primavara-vara de la H&M, Zara, Fox... Dupa mutrisoara abordata in majoritatea timpului, mai ales cand nu-ti intra soarele in ochi, am concluzionat ca ti-a placut. Stiu ca aceasta placere este invers proportionala cu varsta pentru sexul tare, tare greu de dus la shopping, ceea ce face si mai pretioasa pentru mami iesirea de ieri. Oricum, am reusit sa demonstram ca exista un moment in viata sa cand un barbat adora cumparaturile. Atunci cand are patru luni.

Mica dovada a unei mari iubiri

Cat de dulce ai putut sa fii astazi, Matei! Te-ai trezit buimac din somnul de pranz,  si ai venit lipa, lipa in sufragerie pentru repriza a doua de somnic. Ajuns in hol te-ai oprit brusc si ai facut cale intoarsa ca sa inchizi usa la dormitor, apoi ai adormit imediat pe canapea. Observasei ca mami gateste in bucataria deschisa (idee proasta de arhitecti burlaci) si stiai ca ii spune mereu lui tati sa inchida usa la dormitor ca sa nu intre mirosul si acolo. Tati uita mai tot timpul. Tu, pe jumatate adormit si la nici trei anisori, ti-ai amintit sa o inchizi. Iti multumesc, iubirea mea, pentru ca esti, pentru cum esti! Daca n-ai fi existat, mami te-ar fi inventat.

Din casuta cu povesti - "Acolo"

Matei, asteptam cu nerabdare primul tau cuvant. Puneam pariuri, emiteam ipoteze.  Speram sa fie "mama" ca o dulce recompensa pentru multele nopti nedormite. Pe de alta parte, mi-ar fi placut sa fie si  "tata" pentru ca imi doream sa-l vad pe Tata cum incearca sa mascheze lacrimile de emotie. Intre timp, exersam denumind diverse obiecte si incercand sa te facem sa le localizezi cu privirea. In top se afla, bineinteles, Becul! De cateva ori pe zi eram cu totii extaziati cand tu iti indreptai privirea si, uneori manuta spre multpreapomenitul bec. Devenise cel mai inventariat obiect din casa si de fiecare data era, cuminte, tot acolo. Pana intr-o seara cand minunea s-a produs. Inainte de baita, am pus binecunoscuta intrebare la care de data asta am primit un foarte clar "Acolo" insotit de o manuta ridicata plictisit in directia becului. Noua in prima faza ni s-a parut extrem de clar, ulterior intervenind incertitudinea. Abia a doua zi, cand tot scenariul s-a repetat, ne-am convins ca am avut de-a face cu prima ta exprimare verbala. Devenisei brusc o galusca vorbitoare! Si, ignorand tot ceea ce auzisem, speculasem, pariasem, primul tau cuvant a fost ACOLO si a fost spus la sase luni. Fireste, ce altceva putea fi, din moment ce tu ai dat directie drumului nostru. De crezut, nu ne-au crezut decat cei care au auzit cu urechile lor cuvintelul fermecat care, din comoditate, s-a transformat rapid in "ACO" si apoi in "CO". Si intr-un "CO" ne-ai tinut cateva luni bune, ori de cate ori doreai sa fii dus in diverse locuri. Cum inceputul era atat de promitator, noi ne imaginam deja ca vom avea un bebe cu care vom conversa in propozitii pana sa faca anul. Nu a fost chiar asa, dar ne-ai uimit si ne uimesti cu usurinta cu care ai reusit sa stapanesti darul vorbirii. Sper sa ajungi de fiecare data, ACOLO unde iti vei dori. 

Parfumul dulce de laptic

Eu nu mi-am propus niciodata sa am copii. Printre ramasitele atator planuri bine calculate, mi-a fost teama sa pun pe tapet Dorinta dorintelor. Asa ca, dragii mei, a fost magic inca de la inceputuri, fara stresul unor termene si a unor obiective calculate matematic. Ati aparut ca in romanele adolescentei si ati dat sens iuresului meu. Lumea anterioara voua a devenit lipsita de culoare, savoare si continut. Acum, fericirea miroase altfel. Dior nu are nicio sansa in fata parfumului vostru de laptic cu un misterios iz de vanilie. Nu inteleg de ce mirositi a vanilie?!!! Asa o mirosi in paradis...Simt ca vor urma si alte miresme fermecate care vor sfida legile logicii intregind o lume deja mai mult decat intreaga.