Tati, eu cand eram mic...

Matei, copil zglobiu cu par balai, esti mai mereu pus pe sotii. Pare-se ca linistea ta se hraneste exclusiv cu atentia celor din jur. Cum simti ca aceasta atentie nu mai graviteaza in jurul tau, cum declansezi o furtuna. Atunci, toti te rugam sa fii cuminte, unii cu tact, altii fara. 
Dar tu CU MINTE ai fost inca din fragede inceputuri, cu mintea de a obtine ceea ce-ti doresti. Intr-unul din momentele tale de agitatie, tati, cu o aliura foarte serioasa, decide sa-ti dea o pilda din propria-i pruncie. Conversatia a decurs dupa cum urmeaza: Taica-tu: Tati, eu cand eram mic.../ Tu: Faceai baie intr-un ibric/ Taica-tu (incercand eroic sa ramana grav): Nu, tati, eu cand eram mic.../ Tu: Erai fata?! Moment in care mami, care era in hol, nu si-a mai putut stapani hohotul de ras. Nu stim de unde ai mostenit umorul. Poate asa era tati cand era mic...