Multumesc, Noiembrie!

In spatele unor decoruri de Craciun etalate mult prea devreme, noiembrie trece grabita si aproape neobservata, din ce in ce mai neobservata. Nu se poate hotari daca sa fie iarna sau sa fie toamna, sau altceva, sau nimic din toate astea...Discreta, parca ezita chiar sa fie. Ai grija, Noiembrie, lumea noua nu are vreme pentru nuante si pentru romantice sovaieli. Te poti trezi sarita de cei grabiti sa celebreze un foarte lung Craciun. 
Pentru mine insa, esti luna sufletului meu si a marilor cadouri. Multumesc, Noiembrie, pentru ca mi-ai adus doi dintre cei trei Baci ai vietii mele. Pentru ca in mijlocul tau, in fiecare an, imi revine in minte gustul unei placinte ca-n povesti cu mere si dovleac, cu dragoste si dor, facuta de bunica pe care voi, baietii mei, nu ati apucat sa o cunoasteti. Multumesc si pentru cealalta bunica agitata si haioasa,  strabunica voastra, a carei aniversare tot tu o gazduiesti. Iti multumesc si pentru ca te-ai straduit in toata copilaria, sa ne inveti pe mine si pe Michi matusica ce inseamna sa imparti, pozitionand strategic ziua mea de nastere alaturi de ziua ei de nume. Ca o incununare a lunii bucuriei noastre, tot acum o sarbatorim si pe mama. Da, Mati, pe scumpa ta Buni.

Asa ca in luna lui brumar la noi mereu va ploua cu amintiri dragi si povesti frumoase. La cat mai multe zile de noiembrie sanatosi si impreuna!