A mai trecut un an prin noi

A trecut un an fara sa scriu aici si-mi pare tare rau. Desi crezi ca nu ai cum sa uiti momentele aparte, timpul te contrazice mereu. Si uiti. Uiti situatii in care ai ras cu lacrimi ca sa retii banalitati cotidiene. Uiti vorbe dragi si bine potrivite si te infurii la un raspuns obraznic. Clar, daca nu scrii, uiti! Asa ca voi incerca sa adun mai sarguincios aici tot ce merita povestit si tinut minte.

Mati, tu esti pe punctul de a incheia aventura cu gradinita. Daca pana sa ti se schimbe educatoarea reuseam sa te convingem, in ultimul timp ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa nu mai ai de-a face cu lumea prescolara. Ai declarat ca nu-ti place, ca iti simti creativitatea ingradita si ca nu doresti sa mai mergi. Ai facut in cateva randuri si o otita declansata, posibil, prin autosugestie. In concluzie, ai petrecut mult timp la Casuta din povesti. Acolo este raiul tau, sursa ta nesecata de zilnice descoperiri miraculoase. Tu din pamantul ala pari sa cresti si, printre plante, insecte si animalute, esti acasa si esti fericit. 

Tudor, tu esti "de mama". Iti este bine unde suntem toti si, eventual, undeva cu un supermarket in apropiere sa-ti poti potoli rapid diversele pofte. Te-ai acomodat bine cu gradinita. Ai multi prieteni si o prietena mai speciala cu care faci o echipa greu de oprit. Despre Iuli a ta o sa-ti mai povestesc pentru ca mergem impreuna in vacanta si sigur vor fi multe de spus.